Trăim o criză de leadership. În România, în întreaga lume. De la mediul public, până la cel privat. Și, oricât ar părea de alarmant sau negativist termenul de „criză de leadership” el este pe cât de justificat, pe atât de necesar. Într-un context general caracterizat de tranziția către un nou model economic, să credem că tocmai această componentă cheie ar rămâne neimpactată ar fi nu doar naiv din partea noastră, ci de-a dreptul diletantist. De-a lungul ultimelor decenii și până acum, modelele de leadership s-au tot transformat. Însă, cumva, dincolo de toate transformările, parcă lumea este cu un pas înainte. Undeva, s-a produs o disonanță între ritmul lumii și ritmul liderilor, care, deși poate puțin evidentă și considerată nesemnificativă, nu permite leadershipului să își manifeste pe deplin capabilitatea și să își atingă misiunea.
Context 1:
Revoluția Tehnologică este în plină manifestare și generează o nouă paradigmă economică. Leadershipul este cel care trebuie primul să se reformeze pentru a face față acestei tranziții verzi, circulare, digitale și susține și acest proces, și oamenii, și companiile.
Context 2:
Leadershipul nu mai este despre lideri. Ci despre oameni. Exclusiv despre oameni. Paradoxal ar putea părea. Într-o epocă în care AI și-a luat avânt, am crede că oamenii încep să joace un rol secundar. Dar e chiar invers. Într-o eră a AI, rolul uman devine central.
Urmarea:
Leadershipul are nevoie de o repoziționare din temelii. O schimbare a centrului de greutate de la lideri, la oameni. Fără să cadă în capcana rebranding-ului așa cum a mai făcut-o. Pentru că a face rebranding fără resetare reală când paradigma se schimbă înseamnă eșec garantat.
Într-un sistem din ce în ce mai tehnologizat, în care algoritmii știu, dar nu simt, humanshipul este singurul care poate garanta capacitatea de a rămâne om și de a construi organizații care să aibă la temelie drept criteriu de decizie empatia și competențe cheie ca ascultarea, respectul și vulnerabilitatea. Adică umanul ca diferențiator strategic suprem.
În noua economie și într-o lume în care, nu peste multă vreme, fiecare va avea dublura sa digitală, omul rămâne singurul care poate înțelege cu adevărat nuanțele din spatele nevoilor anticipate de mașini și intențiile din spatele datelor care descriu comportamente.
Este timpul ca, prin humanship, leadershipul să se maturizeze și fiecare lider să înceteze să mai fie doar un conducător, ci să devină un conector.
Așa, când umanitatea nu mai este considerată un atribut, ci chiar fundația, leadershipul își începe adevărata maturitate și depășește criza cu care se confruntă.
Autor: PIVOT-C
🔒