ARTICOLUL ANTERIOR
Autorii sunt facilitatori în programul executiv COMPETITIV. Articolul se bazează pe intervențiile susținute de autori în prima zi a ediției 2026 a programului.
Pe 15 septembrie, 28 de echipe de management au început ediția 2026 a programului COMPETITIV. Conduc împreună afaceri de 7,4 miliarde de euro, cu peste 17.000 de angajați, în nouă sectoare, de la apicultură la cybersecurity. Am deschis ediția cu o discuție despre contextul în care aceste companii trebuie să rămână competitive, privit din trei unghiuri: macroeconomia, energia și decizia din interiorul companiei. Cele trei unghiuri duc la aceeași concluzie: competitivitatea companiilor românești a venit, până acum, în mare parte din afara lor. De aici încolo trebuie construită în interior.
Și de aici pornește tema acestui material: ce face o companie să rămână competitivă atunci când avantajele cu care a crescut nu mai există?
„Fără niciun dubiu, România este în punctul cel mai avansat al dezvoltării sale economice”, spune Nicolae Covrig. PIB-ul pe locuitor a ajuns la 78% din media Uniunii Europene, la paritatea puterii de cumpărare, de la circa 25% acum 25 de ani. Explicația lui pentru acest salt este însă mai puțin comodă. „Progresul nostru nu a fost neapărat rezultatul unor strategii și politici pe care le-am stabilit noi în mod direct şi coerent. Au existat două valuri majore la nivel global care ne-au împins de la spate.”
Primul val a fost liberalizarea comerțului mondial, care a avantajat economiile cu forţă de muncă ieftină. Al doilea a fost aderarea la Uniunea Europeană, care a adus capital, tehnologie, reguli și o plasă de siguranță în fiecare criză. România a oferit în schimb un cost scăzut al forței de muncă și o piață internă mare.
„Aceste motoare externe și-au pierdut puterea. Forța de muncă ieftină nu mai este un avantaj major. Suntem pe cont propriu”, spune Covrig. Potrivit analizei sale, potențialul de creștere al economiei a coborât spre 2%.
“Convergența reală nu mai are loc de la sine – de acum încolo, fiecare procent de creștere trebuie câștigat din interiorul companiei, nu din conjunctură”. Într-o economie dominată în proporție de 60% de servicii, creşterea productivităţii se obține mai greu. Populația a scăzut cu 16% în 25 de ani și va continua să scadă. Precedente privind lipsa sau inversarea convergenţei reale există: în termeni de PIB per capita la paritatea puterii de cumpărare, Portugalia a rămas decenii în jurul a 80% din media europeană, iar Grecia chiar a coborât. Convergența reală nu continuă de la sine.
Mihnea Zamfir ajunge în același punct pornind din piață. „Aveam un diferențiator cheie: reușeam să producem și să livrăm la un cost al forței de muncă mai redus decât al altor țări. Nu mai este un model sustenabil pe termen lung.” Din punctul lui de vedere, modelul care urmează duce mai mult spre o economie bazata pe productie, iar asta pune energia în centrul deciziei de investiție si al competitivitatii.
În același timp s-au schimbat regulile.
„Companiile au mai trecut prin inflație, crize energetice, schimbări tehnologice sau perioade cu finanțare dificilă”, spune Andreea Nicolae. „Ceea ce este diferit acum este că aceste transformări nu se mai produc separat. Impactează simultan și se întâlnesc în aceeași decizie.”
Patru variabile intră acum în decizie.
Nicolae Covrig arată același lucru la scară globală. Modelele de inteligență artificială cer centre de date. Centrele de date cer energie, teren, apă și minereuri rare. Minereurile rare sunt concentrate în câteva state, iar accesul la ele a devenit instrument de confruntare economică. Descrie tendințele ca pe „niște uragane care acționează în același timp”.
Energia arată cel mai clar cum ajung toate acestea într-o companie.
„Energia a devenit un factor de decizie la fel de mare cum era în trecut disponibilitatea terenului”, spune Mihnea Zamfir. „Construim o hală industriala sau o capacitate nouă de producție. Contează să am terenul și avizele, dar la fel de mult contează să mă racordez rapid si accesibil la rețea. E diferența dintre un proiect fezabil și unul care nu mai este bancabil.”
Din proiectele pe care le-a urmărit, racordarea durează între șase și 12 luni pentru un proiect fără probleme și poate depăși 24 de luni când rețeaua are nevoie de întăriri. „Energia nu mai este o simplă factură de utilități, ci o condiție de diferentiere si competitivitate economica. Diferența dintre un proiect fezabil și unul ce va fi abandonat se joacă uneori în durata și costul racordării la rețea.”
Proiectele cu un plan de afaceri bun se pot diferentia de regulă la racordare, la autorizare și la finanțare, nu la tehnologie.
Multe companii se întreabă dacă o reglementare li se aplică direct. Întrebarea e legitimă, dar nu acoperă tot. Presiunea intră în companie pe patru canale: clientul și lanțul de aprovizionare, finanțatorul, reglementarea, consumatorul. Poate veni printr-un client internațional care își schimbă criteriile de selecție, printr-un furnizor care transferă în preț costul carbonului sau al energiei, printr-o bancă ce cere informații suplimentare la evaluarea unei investiții, printr-o licitație sau printr-o poliță de asigurare.
Răspunsurile celor 28 de companii din cohorta COMPETITIV 2026 arata ca aceste presiuni sunt deja vizibile. In ultimele 12 luni, 71% au întâlnit criterii de mediu sau sociale in licitații, 61% au primit de la clienți solicitări de date privind emisiile, certificările, forța de munca sau etica, iar 36% au primit din partea băncilor solicitări de informații privind riscurile de mediu sau climatice.
„Diferența importantă este între companiile care anticipează presiunea suficient de devreme pentru a construi o opțiune și cele care o descoperă când e nevoie deja urgent de decizii”, spune Andreea Nicolae.
Mediul de afaceri românesc intră fragil în această etapă. Două din trei afaceri nu rezistă mai mult de zece ani. Un studiu Cult Research arată că un singur IMM din zece a reușit să își automatizeze procesele interne. Un studiu Deloitte din 2024 indică faptul că 57% dintre companii se declară nepregătite pentru schimbări bruște pe piața muncii.
Companiile care participă la COMPETITIV nu pornesc de la zero: 71% au initiative in implementare sau în planificare pentru a raspunde presiunilor venite din piata, de la banci sau din reglementare. Totuși, 43% spun că aceste inițiative au trecut în plan secund în fața altor urgențe. În același timp, agenda lor este explicit economică: 93% urmăresc îmbunătățirea profitabilității și a eficientei operaționale. Problema nu este lipsa ideilor, ci transformarea lor în priorități de business.
Ediția trecută, COMPETITIV 2025, a arătat același tipar. Din 65 de companii, 28 au ajuns la un plan de acțiune. Împreună au formulat 145 de acțiuni, dintre care 70% aveau un responsabil desemnat si doar 30% aveau un indicator de performanță, iar trei sferturi din inițiative erau intervenții punctuale.
Mihnea Zamfir propune participanților un exercițiu simplu. „Aș vrea să dăm la o parte ce este în mâna altor factori și să ne concentrăm pe ce puteți face dumneavoastră.” În energie, de exemplu, asta înseamnă cât produce compania pentru consum propriu, cât stochează, când consumă și cum pentru ce model de pricing opteaza. Preturile de piață si tarifele reglementate rămân în afara deciziei ei. Profilul de consum si felul in care acesta este acoperit nu.
Aceeași logică se aplică dincolo de energie. O investiție în recuperarea unui material poate reduce costul de aprovizionare, dependența de un singur furnizor și cantitatea de deșeu. Produce, în același timp, date operaționale pe care compania nu le avea. Din cele patru variabile rezultă trei reguli de lucru:
De aici vine și consecința organizațională. Proiectele despre energie, resurse, carbon, tehnologie sau finanțare nu mai aparțin unei singure funcții. Ele trebuie construite împreună de management, financiar, operațiuni, achiziții, comercial și specialiștii care înțeleg aceste variabile.
„Competitivitatea nu se construiește din numărul de inițiative, ci din calitatea deciziilor care rămân în picioare când apare următoarea urgență”, spune Andreea Nicolae.
Acesta este rolul COMPETITIV: nu să adauge un nou proiect pe lista companiei, ci să creeze cadrul în care presiunile sunt traduse în opțiuni, opțiunile sunt confruntate cu datele, costurile și capacitatea reală de execuție, iar una dintre ele devine o decizie asumată de management. Cele 28 de echipe din cohorta 2026 lucrează până pe 4 februarie la o astfel de decizie.
Fondator al New Economy Hub și inițiatoarea programului COMPETITIV. Lucrează cu organizații în momentele în care direcția trebuie clarificată, sub presiuni legate de carbon, resurse, date și schimbări de piață. Are peste 30 de ani de experiență în strategie integrată, marketing și dezvoltarea afacerilor, cu parcurs în industria materialelor de construcții și, ulterior, în lucrul cu multiple entități din sectorul public, privat si academic.
Conduce aria de strategie și sustenabilitate a E.ON România. Lucrează în sectorul energetic, unde a fost succesiv consultant, manager de proiect, coordonator al echipei de controlling, iar acum coordonează aria de strategie și sustenabilitate. Anterior, în consultanță, a lucrat pe proiecte de investiții în infrastructură, de la analize cost-beneficiu și studii de fezabilitate la obținerea finanțării, pe proiecte de optimzare de procese, de definire de noi modele de business si analize de piata si revizuiri de business plan.
Economist, expert în macroeconomie în Direcția Cercetare Economică și Sectorială a Raiffeisen Bank și cadru didactic asociat la Academia de Studii Economice din București. Are peste 20 de ani de experiență în cercetarea macroeconomică aplicată și a lucrat anterior în Direcția de modelare și prognoze macroeconomice a Băncii Naționale a României. Este doctor în economie și membru al CFA Institute și CFA România.
Acest material a fost realizat cu sprijinul inteligenței artificiale generative. Textul pornește de la transcrierea intervențiilor susținute de autori în sala COMPETITIV, pe 15 septembrie 2026, și de la prezentările folosite de aceștia. Instrumentele de AI au fost folosite pentru transcriere, structurare, redactare și corectură. Cifrele publice au fost verificate la sursă, iar sursele sunt indicate în text. Textul final a fost citit și aprobat de autori.
🔒